0

Uneori nu îmi iese din prima!

Uneori nu îmi iese din prima!

M-a întrebat cineva, cu ceva timp în urmă, cum am învăţat să fac prăjiturile mele. Răspunsul mi-a venit simplu, nu am avut nevoie nici măcar de acea secunda în care sa îmi dreg glasul ca să par mai inteligentă, aşa că am răspuns imediat :“Greşind!”.

Ca în mai toate situaţiile şi provocările din viata mea, mai întâi am cautat soluţii şi reţete în alte curţi, şi le-am încercat. În cazul prăjiturilor au ieşit mai întâi nişte dezastre care aveau ţinută doar când congelatorul funcţiona la maxim. Înafara congelatorului aveam varianta cub de gheaţă sau ceva care seamănă a mămăligă prost făcută. Era un mic dezastru culinar.

În restul situaţiilor de viaţă, încercând să-i imit pe alţii, de fiecare dată am dat-o în bara magistral. Pentru a imita e nevoie de o memorie mult mai solidă decât este a mea. E o mare provocare să reţii toate gesturile, atitudinile, mişcările celui pe care încerci să îl imiţi! Aveam nevoie de memorie pentru că nici unul dintre aceste gesturi mie nu îmi veneau natural, nu mi se aşezau la masa logicii personale în ordinea firească, aşa că făceam un efort imens de adaptare şi respectare a “reţetelor” găsite prin cărţi. Doar că rezultatele se arătau ca nişte prăfuite şi mototolite copii a ceea ce ar fi trebuit să fie, iar eu sfârşeam de fiecare dată simţindu-mă ca o arătare amărâtă a ceea ce mi-aş fi dorit sa fiu.

Însă spuneam că am învăţat greşind şi îmi menţin afirmaţia, pentru că învăţatul reţetelor celorlalţi conţine greşeala necesară. E experimentarea de care avem nevoie pentru a şti apoi ce şi unde nu se potriveşte. Când ştii care sunt cărările greşite parcă e mai uşor să le găseşti pe cele potrivite. Prin simpla eliminare de pe harta personală a paşilor eronaţi, ne rămân deja variante de abordat, care cu siguranţă ne vor duce mai aproape de ceea ce ne dorim.

Precum spuneam, nu mi-au ieşit toate din prima, dar m-am încăpăţânat să încerc şi a doua şi a treia oară adăugând de fiecare dată o idee personală. Într-un final aş putea spune că rezultatul a fost mereu atât de personal încât, dacă l-aş pune pe hârtie, ar putea constitui greşeala necesară pentru cei ce-ar încerca să imite paşii mei!

Şi ca să pun punctul la locul lui, mai spun doar, că greşeala a fost pentru mine, nimic mai mult decât pasul premergător pentru reuşită!

Am învăţat greşind.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *